Implică-ți cititorul! 9 strategii care te vor ajuta să obții succes

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Aici, în special, epitetele senzuale joacă un rol crucial. Avem simțul văzului, al auzului, al mirosului și al atingerii. Folosiți-le pe toate în textele pe care le pregătiți. Propozițiile senzuale vor captiva cititorul, făcându-l să intre în textul dvs. cu toată ființa sa. Astfel, articolul nu va mai fi perceput ca fiind simplu sau banal, ci va deveni o experiență profundă și captivantă pentru cititor.

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

Încearcă Senuto Suite gratuit timp de 14 zile

Încearcă gratuit 14 zile

Bine, punem frână la asta – adjective

 

Nu trebuie să vă grăbiți, altfel riscați să pierdeți interesul cititorului. Uneori, trebuie să vă luați timpul. Adjectivele reprezintă un instrument crucial pentru acest lucru. Ele vă permit să adăugați profunzime și să relaxați ritmul lecturii. Cu toate acestea, este important să nu folosiți adjective banale, simple și prea obișnuite, deoarece acestea pot face textul lipsit de substanță. În schimb, trebuie să încercați să atrageți cititorul în lumea dumneavoastră, folosind cuvinte care să îi captiveze atenția.

Aici, în special, epitetele senzuale joacă un rol crucial. Avem simțul văzului, al auzului, al mirosului și al atingerii. Folosiți-le pe toate în textele pe care le pregătiți. Propozițiile senzuale vor captiva cititorul, făcându-l să intre în textul dvs. cu toată ființa sa. Astfel, articolul nu va mai fi perceput ca fiind simplu sau banal, ci va deveni o experiență profundă și captivantă pentru cititor.

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

.

Încearcă Senuto Suite gratuit timp de 14 zile

Încearcă gratuit 14 zile

Bine, punem frână la asta – adjective

 

Nu trebuie să vă grăbiți, altfel riscați să pierdeți interesul cititorului. Uneori, trebuie să vă luați timpul. Adjectivele reprezintă un instrument crucial pentru acest lucru. Ele vă permit să adăugați profunzime și să relaxați ritmul lecturii. Cu toate acestea, este important să nu folosiți adjective banale, simple și prea obișnuite, deoarece acestea pot face textul lipsit de substanță. În schimb, trebuie să încercați să atrageți cititorul în lumea dumneavoastră, folosind cuvinte care să îi captiveze atenția.

Aici, în special, epitetele senzuale joacă un rol crucial. Avem simțul văzului, al auzului, al mirosului și al atingerii. Folosiți-le pe toate în textele pe care le pregătiți. Propozițiile senzuale vor captiva cititorul, făcându-l să intre în textul dvs. cu toată ființa sa. Astfel, articolul nu va mai fi perceput ca fiind simplu sau banal, ci va deveni o experiență profundă și captivantă pentru cititor.

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

În timp ce în textele de lifestyle sau de parenting este mai ușor să aplici această dinamică, poate vă întrebați cum să integrați în textele comerciale, SEO sau de e-commerce. Venim în ajutor! Ce ziceți de un text despre ciocan și cuie?

„Același lucru se întâmplă de fiecare dată! O fotografie frumoasă, o ramă și o compoziție pe care ai conceput-o cu grijă. Luați un cui în mână. În cealaltă iei ciocanul. Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Lovești și… acel cui se îndoaie din nou și ciocanul pare și el să se defecteze.” Și așa mai departe…

Vedeți câte verbe sunt aici. Au fost chiar și trei într-o singură propoziție! Acest lucru face ca textul să fie mai viu și mai viu. Aproape că ne putem identifica cu persoana care se pregătește să bată cuiul. Se poate simți oboseala și frustrarea ei. Verbele cu care vă adresați direct cititorului funcționează, de asemenea, bine. Înțelegeți ce vreau să spun? O simți deja, nu-i așa?”

>. .

Încearcă Senuto Suite gratuit timp de 14 zile

Încearcă gratuit 14 zile

Bine, punem frână la asta – adjective

 

Nu trebuie să vă grăbiți, altfel riscați să pierdeți interesul cititorului. Uneori, trebuie să vă luați timpul. Adjectivele reprezintă un instrument crucial pentru acest lucru. Ele vă permit să adăugați profunzime și să relaxați ritmul lecturii. Cu toate acestea, este important să nu folosiți adjective banale, simple și prea obișnuite, deoarece acestea pot face textul lipsit de substanță. În schimb, trebuie să încercați să atrageți cititorul în lumea dumneavoastră, folosind cuvinte care să îi captiveze atenția.

Aici, în special, epitetele senzuale joacă un rol crucial. Avem simțul văzului, al auzului, al mirosului și al atingerii. Folosiți-le pe toate în textele pe care le pregătiți. Propozițiile senzuale vor captiva cititorul, făcându-l să intre în textul dvs. cu toată ființa sa. Astfel, articolul nu va mai fi perceput ca fiind simplu sau banal, ci va deveni o experiență profundă și captivantă pentru cititor.

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ

#MemorableContent Un text în care puteți interacționa cu autorul său, să vă certați ușor cu el, să râdeți la glumele lui sau să fierbeți de furie, va fi întotdeauna mai interesant decât textele superficiale, transparente, uneori chiar invizibile. Este important să respectăm regulile și modelele lingvistice și gramaticale, precum cele ale eseelor poloneze. În vâltoarea de informații, texte și mesaje, într-un moment în care fiecare creator de pe web se luptă pentru atenția cititorilor, trebuie să facem ceva diferit. Nu trebuie să le oferim doar texte. Trebuie să vorbim cu ei. Să îi invităm într-o călătorie către texte mai bune, mai interesante și mai captivante. Așadar, urcați la bord! Haideți să pornim la drum.

Gas_to_dech – verbe

Verbele sunt motorul care dă ritmul textului. Ele îl fac să alunece, să se grăbească, să se avânte înainte, în loc să se târască leneș, precum locomotiva din poemul lui Tuwim. Verbele introduc dinamism. Ele aduc acțiune, pun lucrurile în mișcare, transmit putere.

În timp ce în textele de lifestyle sau de parenting este mai ușor să aplici această dinamică, poate vă întrebați cum să integrați în textele comerciale, SEO sau de e-commerce. Venim în ajutor! Ce ziceți de un text despre ciocan și cuie?

„Același lucru se întâmplă de fiecare dată! O fotografie frumoasă, o ramă și o compoziție pe care ai conceput-o cu grijă. Luați un cui în mână. În cealaltă iei ciocanul. Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Lovești și… acel cui se îndoaie din nou și ciocanul pare și el să se defecteze.” Și așa mai departe…

Vedeți câte verbe sunt aici. Au fost chiar și trei într-o singură propoziție! Acest lucru face ca textul să fie mai viu și mai viu. Aproape că ne putem identifica cu persoana care se pregătește să bată cuiul. Se poate simți oboseala și frustrarea ei. Verbele cu care vă adresați direct cititorului funcționează, de asemenea, bine. Înțelegeți ce vreau să spun? O simți deja, nu-i așa?”

>. .

Încearcă Senuto Suite gratuit timp de 14 zile

Încearcă gratuit 14 zile

Bine, punem frână la asta – adjective

 

Nu trebuie să vă grăbiți, altfel riscați să pierdeți interesul cititorului. Uneori, trebuie să vă luați timpul. Adjectivele reprezintă un instrument crucial pentru acest lucru. Ele vă permit să adăugați profunzime și să relaxați ritmul lecturii. Cu toate acestea, este important să nu folosiți adjective banale, simple și prea obișnuite, deoarece acestea pot face textul lipsit de substanță. În schimb, trebuie să încercați să atrageți cititorul în lumea dumneavoastră, folosind cuvinte care să îi captiveze atenția.

Aici, în special, epitetele senzuale joacă un rol crucial. Avem simțul văzului, al auzului, al mirosului și al atingerii. Folosiți-le pe toate în textele pe care le pregătiți. Propozițiile senzuale vor captiva cititorul, făcându-l să intre în textul dvs. cu toată ființa sa. Astfel, articolul nu va mai fi perceput ca fiind simplu sau banal, ci va deveni o experiență profundă și captivantă pentru cititor.

Când scrieți despre pâine, să simțiți mirosul proaspăt al acesteia. Când scrieți despre mașini, vine în minte mirosul de ulei și benzină. Simțiți textul aspru sub degete când descrieți șlefuirea lemnului. Lăsați cititorul să se scalde în senzația de căldură atunci când imaginați o tigaie fierbinte scosă de pe aragaz. Pictează cu cuvinte scene, dar așa încât să vă simțiți parte din ele. Și, mai presus de toate, fii conștient că nu puteți separa ochii de urechi și nu puteți percepe experiențele doar cu un singur simț.

Luminile orașului – lungimea frazei

 

Un alt aspect de luat în considerare este viteza textului. „Aveți gaz” este un verb, „frână” este un adjectiv. Dar uneori este necesar să alternați între accelerare și frânare, așa cum se întâmplă la semafor. Nu doar cu verbe și adjective se poate rezolva această problemă. Este nevoie de ceva mai mult. Este vorba și despre lungimea frazei.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile dumneavoastră are același număr de cuvinte. Scrieți de fiecare dată propoziții egale, identice și elaborate. Creierul tău încetează să le mai înregistreze, începe să curgă și apoi plutește în derivă.

Numărul de cuvinte din fiecare dintre cele trei propoziții de mai sus este 14, 20, respectiv 31.

Și acum uitați-vă mai jos.

Imaginați-vă că fiecare dintre propozițiile voastre este diferită. Unele dintre ele aleargă, ca o căprioară pe o pajiște dimineața, iar altele te lasă să te oprești. Ele sunt mai scurte. Ele sunt mai simple. Ele spulberă uniformitatea, activează creierul și îi oferă în mod constant stimulare.

Ce versiune preferați mai mult? Probabil și cititorul va alege aceeași 😉

 

Dialogul – un partener de călătorie distractiv

Ați călătorit vreodată într-o mașină sau într-un compartiment de tren în care nimeni nu vorbea cu nimeni? A fost mișto? Nu ați simțit că drumul se prelungea și părea că se prelungește la nesfârșit? Asta se întâmplă când nu aveți un dialog cu cititorul în textul dvs. Vorbiți cu el, puneți întrebări. Întoarceți la amintirile cititorului dvs. Țineți cont doar de faptul că trebuie să fie amintiri pe care probabil că el sau ea le are cu adevărat (cum ar fi o călătorie într-un compartiment silențios). Răspundeți direct. Dați o alegere (ce parte a textului vă place mai mult?), dați o sarcină (numărați cuvintele din propozițiile din pasajul anterior), încântați, spuneți ceva nu întru totul adevărat pentru a-l provoca ușor pe cititor (știu, știu, s-ar putea să nu vă placă), pentru ca imediat după aceea să-i dați un punct. Vei vedea cum un astfel de dialog va funcționa pentru întregul tău text.

Timp de schimbare, sau metaforă

 

Ne schimbăm mașina. Părăsim actualul nostru mijloc de transport pentru a călători cu un autobuz mai colorat și mai plin de imaginație. De ce? Pentru că vom discuta despre metafore. Metafora presupune exprimarea indirectă a ideilor. Ea implică folosirea unor termeni familiari într-o comparație sau legătură cu fenomene cărora, în mod normal, nu li se aplică.

Decidem că metaforele sunt subutilizate în textele web, poate pentru că nu sunt considerate cea mai simplă tehnică de exprimare. În timp ce unele sunt bine-cunoscute și utilizate automat, cele mai captivante trebuie create de către autor. Trebuie să fiți avertizat: metaforele consacrate nu vor păstra atenția cititorului pentru mult timp și pot face textul să pară prea transparent. Numai metaforele create de către autor pot atrage atenția și pot implica cititorul într-o conversație captivantă. De ce? Pentru că descoperirea sensului ascuns al metaforelor este pur și simplu interesantă, plină de satisfacții. Să oferiți totul pe tavă poate fi plictisitor.

O analogie potrivită pentru experiența noastră comună în explorarea diferitelor tratamente lingvistice și „trucuri” care îl vor captiva pe cititor este o călătorie cu mașina. Este o modalitate mai captivantă și mai interesantă de a privi lucrurile.

În aceste frumoase împrejurări naturale

O altă subestimare în webwriting – mesajul.

• adjectiv:
  • • activ (în funcțiune);
  
  
  • • pasiv (scris);
• proverbial:
  • • actual (în curs de desfășurare);
  
  
  • precedent (care a alergat);

Câteva observații pe această temă: participiul adjectival vă permite să creați un adjectiv dintr-un verb. Din imperfect (exemplu: „alerga”), se formează un participiu adjectival activ, iar din perfect (exemplu: „scris”), se formează un participiu pasiv.

În plus, această formă gramaticală îmbogățește vocabularul și oferă posibilitatea de a combina dinamica specifică verbelor cu stabilitatea și caracterul adjectivului.

Participiul adverbial contemporan se formează, de asemenea, dintr-un verb la imperfect, în timp ce antecedentul său derivă dintr-un verb la perfect. Utilizarea timpului prezent permite exprimarea a două acțiuni care au loc simultan.

În loc de: Ascultam muzică și scriam un articol, se poate scrie: Eu ascultam muzică și scriam un articol: Ascultam muzică și scriam acest articol. Este mai interesant, mai colorat și mai energic, iar textul se citește mai bine.

Participiul trecut vă permite să stabiliți ordinea activităților care au avut loc în trecut. În loc să scriu, mai întâi am ascultat muzică și apoi am scris articolul. După ce am ascultat un album al formației mele preferate, m-am apucat să scriu articolul.

Când folosiți participiile adverbiale, amintiți-vă doar congruența subiectelor: Cum am intrat în birou, ușa s-a trântit (reiese că ușa a intrat în birou și s-a trântit).

Aplicați participiile cu cap și fler și textul dvs va deveni mai interesant, mai captivant și mult mai bogat din punct de vedere stilistic. Îi veți spori atractivitatea și îl veți ajuta să curgă cu vioiciune în mintea cititorului.

 

Politica STOP, sau semne de exclamare

 

Nu, nu este vorba despre acel (!) semn de punctuație. Este vorba despre ceva complet diferit. Ah, am uitat, până la urmă asta e explicat. Semnele de exclamare sunt modalități expresive (sau, mai exact, lexicale) de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, senzațiilor, experiențelor și impresiilor. Cu ajutorul lor, puteți arăta dezgust (yuck), încântare (oh, ah), consternare (oh), durere (ouch, ouch).

Nu sunt un semn de punctuație.

Utilizați semnele de exclamare în textele dumneavoastră. Nu prea multe, dar nici prea puține. Acum, treceți în minte ultimele trei sau patru texte. Câte semne de exclamare au fost acolo. Și știți câte emoții vă permit să exprimați?”

Să ne întoarcem la textul despre ciocan, doar că îi vom schimba finalul. „(…) Ați măsurat, calculat și rafinat totul. Ai lovit și… AUA! O durere sfâșietoare îți paralizează nu numai degetul, ci și mâna, și ai senzația că într-o clipă îți va acoperi întreaga mână”.

Vedeți, eu nu am scris că v-ați lovit la deget cu acest ciocan. Dar dvs știți foarte bine acest lucru, pentru că un scurt „aua” a rezolvat problema.

„Uneori mă plimb prin parc. Îmi place. Verdeața, mirosul copacilor, strălucirea încântătoare a păsărilor. Poți să uiți de tine însuți în el, să te pierzi, să te scufunzi. Există o asemenea liniște încât ai impresia că timpul s-a oprit. Un strop brusc și neașteptat te scoate din singurătatea ta. Te uiți sub picioarele tale. Uf! A fost ceva eminamente indigest. Probabil că nici acestui câine nu i-a plăcut.”

Simțiți un ușor dezgust? Ei bine, despre asta este vorba! Iată care este ideea. Semnele de exclamare fac ca emoția pe care vreți să o transmiteți să o dați de fapt cititorului dumneavoastră.

 

Mai departe – folosiți perifraze

Uneori, pentru a admira priveliști frumoase, merită să optați pentru drumul mai lung. Același principiu se aplică și în cazul textului. Drumul mai lung în acest context se referă la utilizarea perifrazei, adică discutarea unui fenomen prin intermediul unei descrieri mai ample.

De exemplu, într-un context colocvial, o toaletă poate fi numită un loc „unde merge regele”. Astfel, se folosesc mai multe cuvinte în loc de unul singur, perifraza fiind utilizată pentru a evita repetiția.

Uneori, utilizarea unei descrieri complexe în locul unui nume simplu, de unul sau două cuvinte, poate adăuga culoare și poate introduce mai multe detalii în text, facilitând înțelegerea contextului. În plus, o descriere elaborată poate fi mai transparentă. Un nume simplu poate fi lipsit de substanță și nu transmite decât informația în sine. Nu provoacă senzații sau emoții. În schimb, utilizând o perifrază, putem activa și simțurile, și emoțiile.

Am mai fost aici, sau repetiții

 

Articolul precedent a abordat modalități de evitare a repetițiilor, însă acum voi aduce în discuție un punct contrar. Repetițiile pot avea și aspecte pozitive și nu sunt întotdeauna considerate greșeli. Ele trebuie folosite cu atenție, desigur, astfel încât să fie evident că sunt utilizate intenționat și nu din greșeală.

Locuțiunile dintr-o propoziție nu trebuie să fie repetate, deoarece aceasta este o greșeală. Cu toate acestea, dacă începeți paragrafele individuale cu aceeași frază sau le terminați cu aceeași frază, veți crea un fel de paranteză. Aceasta va fi o paranteză de deschidere sau de închidere. Acest lucru adaugă interes, leagă textul și face ca întregul să fie integrat și coerent. O astfel de repetiție nu este considerată o greșeală. Ea aduce ordine, organizare și armonie în text.

Ce avem de gând să facem

În concluzie, toate sfaturile de mai sus sunt doar orientative. Aplicați-le liber și testați efectele pe care le vor avea. În acest fel, veți descoperi cele mai eficiente modalități de a atrage cititorul în dialog. Îl veți implica, îi veți stimula simțurile și îl veți ghida prin text astfel încât cititorul nu va fi „târât” de dumneavoastră, ci vă va urma cu entuziasm, ceea ce reprezintă o opțiune mult mai bună. Mult succes!

FAQ